Copii trimiși la terapie prin mandat judecătoresc

Unii dintre copiii trimiși la terapie în urma emiterii unor mandate judecătorești pot deveni furioși numai la gândul de a întâlni un terapeu...

Unii dintre copiii trimiși la terapie în urma emiterii unor mandate judecătorești pot deveni furioși numai la gândul de a întâlni un terapeut și pot refuza să coopereze încă de la început. Am învățat de la o colegă să aplic, chiar și în aceste circumstanțe extreme, o strategie eficientă („supraviețuirea în confrun­tarea cu furia) de a lucra cu acești copii. Este vorba de Heather Butt, asistent social la Adăpostul pentru Copii din Poughkeepsie. „Supraviețuirea în confrun­tarea cu furia11 este un concept care se bazează pe munca de pionierat a lui Winnicott (1951) în privința urii și a mâniei din procesul terapeutic, inclusiv referitoare la relația terapeutică. în cazul acestei metode, terapeutul presu­pune că furia este o bază rațională cu rădăcini în experiențele de viață ale copilului. în continuare, terapeutul pornește de la premisa că nu există un loc mai potrivit decât spațiul terapeutic pentru a explora și pentru a exprima furia. 

Trebuie să existe o încredere mutuală pentru ca tinerii clienți să simtă că terapeutul poate tolera și poate accepta manifestările de mânie și siguranța că terapeutul și clientul pot lucra împreună fără să se rănească. Nimeni nu se așteaptă ca acest proces să fie agreabil sau ca, în timpul exprimării furiei profunde, când ies la suprafață emoții care clocotesc în ei de ani întregi, tinerii să folosească un limbaj elegant. Principalul obiectiv este, pur și simplu, acela de a supraviețui furiei și de a fi alături de client atunci când aceasta, acum exte­riorizată și înțeleasă, începe să aibă o intensitate mai mică. Prin „supraviețuire*1 (terapeutul este cel care asigură un context sigur pentru manifestarea furiei), tinerii învață că această ostilitate, poate perfect justificată sau cel puțin inteligibilă, nu trebuie să-i distrugă pe ei înșiși sau pe alții. Dacă se ajunge în acest punct, date fiind circumstanțele, vorbim deja de o mare realizare. Căci nu este deloc o sarcină ușoară. Ambii parteneri din relația terapeutică trebuie să aibă curaj și e nevoie de o doză semnificativă de sinceritate și de încredere reciproce.

Stanley Brodsky (2011) a scris o carte interesantă și creativă despre clienții adulți reticenți sau trimiși la t erapie prin mandat judecătoresc. Brodsky explică modul în care abilitățile tipice ale terapeutului - care se referă la re­flectare, analiză și sprijin - dau chix în cazul indivizilor care nu vin din proprie inițiativă în terapie sau care, odată ce se află în cabinet, nu se implică defel în relația cu terapeutul. în mod special, Brodsky arată că abordarea interogativă în terapie, care presupune frecvent adresarea de întrebări, poate fi percepută ca fiind intruzivă de către clienții slab motivați. Brodsky le sugerează terapeuților să renunțe la întrebări și, în schimb, să facă afirmații asertive des­pre ceea ce se întâmplă în viața clientului, despre comportamentele și despre posibilele alegeri ale acestuia.

Interviul motivațional (Miller și Rollnick, 1991), utilizat inițial în lucrul cu adulții, mai ales în cazul comportamentelor de dependență, este o altă abor­dare foarte folosită când adolescenții veniți la tratament sunt ezitanți sau slab motivați (Nagy, 2010). Nagy a explicat că terapia cu tinerii rezistenți, înclinați spre comportamente de risc, poate fi o adevărată provocare pentru specia­listul în domeniul sănătății mintale a copiilor și adolescenților. Când un client tânăr manifestă comportamente de risc, precum abuzul de substanțe, relații sexuale ocazionale sau depășirea vitezei legale când conduce mașina, acestea pot fi favorizate de condiții sociale, de dezvoltare sau biologice. Nagy susține că poate fi extrem de dificil să-l ghidezi pe calea schimbării. Interviul motivațional (căutarea) poate crește conștientizarea problemelor și poate fa­cilita explorarea schimbării în cazul indivizilor care pot fi rezistenți (se as­cund), blocați și nepregătiți să-și modifice comportamentele. Interviul motivațional este construit în jurul unei abordări colaborative, centrate pe client, și se bazează pe un set special de principii, abilități și tehnici descrise de Miller și de Rollnick (1991).

De asemenea, o abordare fundamentată pe tehnica mindfulness (cău­tare) în lucrul cu copiii și cu adolescenții a fost propusă pentru a reduce rezis­tența (ascunderea) în cazurile clienților cu comportamente de risc (Himelstein, 2013). Ne putem referi astfel la rezistență ca la un ansamblu de „tipare de protecție", intenția fiind aceea de a transforma forțele opoziției într-un anga­jament semnificativ. Himelstein susține că tehnica mindfulness poate fi folo­sită atât singură, cât și în combinație cu alte strategii terapeutice.