Dudul se poate înmulți prin sămânță, prin butași ca la viță de vie sau prin marcotaj (bătoșire). Înmulțirea prin sămânță este cea mai sigură...
Dudul se poate înmulți prin sămânță, prin butași ca la viță de vie sau prin marcotaj (bătoșire). Înmulțirea prin sămânță este cea mai sigură și pe care o poate face oricine, fără prea multă greutate. Sămânța de dud se găsește de vânzare ca și orice fel de sămânță, dar e mai bine atunci când ți-o poate strânge cineva, știind de la ce soi de copac se trage și care este calitatea soiului de dud.
Cea mai bună sămânță o dau duzii albi, nici prea tineri, nici prea bătrâni, care au frunza întreagă și timp de doi ani nu au fost folosiți în hrana viermilor, adică nu s-a cules frunza de la ei.
Cum se înmulțește dudul? Cum se recoltează sămânța de dud / frăguț?
Pentru recoltarea seminței să așteaptă până s-au copt bine dudele sau agudele. Atunci se mătură locul sub copac ori să așterne ceva dedesubt. În urma acestei pregătiri să scutură copacul încet, să nu cadă decât agudele cele mai mari și mai bine coapte. După un timp de 2 sau 3 zile să poate face altă recoltă de fructe, și tot așa până să adună cantitatea de sămânță trebuincioasă. Dudele adunate, după fiecare recoltă să frământă în apă cu mâna și se pun într-o sită deasă până ce să duce toată carnea sau miezul. Apa să pregătește de mai multe ori, până ce rămân semințele curate.
Sămânța de dud astfel pregătită să întinde pe ceva și să lasă ca să se usuce la umbră. Când sămânța este uscată bine să așează într-o pungă de pânză, și așa să păstrează, până primăvara, într-un loc uscat. Sămânța mai veche de un an, nu este bună, căci multă din ea nu răsare. Locul, pe care se vor semăna duzii, trebuie săpat din toamnă cu cazmaua sau hârlețul la adâncime de 2 palme bune. La săpat e bine să se aleagă pietrele, precum și orice fel de rădăcini, pentru ca locul să rămână curat.
Când și cum se plantează dudul / frăguțul?
Primăvara de timpuriu, se cară și se împrăștie pe loc ceva gunoi putred (mraniță), și când să vede că pământul e destul de zvântat, atunci i se dă o nouă săpătură/mai în față, spre a să amesteca sau îngropa gunoiul. Locul astfel pregătit să potrivește cu o greblă și pe el să fac table sau răzoare, a căror lărgime nu trebuie să fie mai mare de 1,5 m iar lungimea rămâne după voie.
Timpul semănatului este pe la sfârșitul lui Martie, sau mai bine pe la începutul lui Aprilie. Când s-a hotărât facerea semănatului e bine ca sămânța să stea toată noaptea în apă, ceea ce-i înlesnește mult încolțirea. Pe tablele pregătite, după cum s-a arătat, să trag cu colțul sapei sau cu un lemn ascuțit șănțulețe cam de 2 degete adâncime și la o depărtare de o palmă bună.
În aceste șănțulețe se face semănarea, după ce sămânța a fost scursă de apă și amestecată bine cu nisip uscat, ca să nu fie dată prea des. Sămânța răspândită în șănțulețe, să acoperă ușor cu pământ peste care punând o scândură să îndeasă cu piciorul.
După semănare și dacă e lipsă de ploaie să udă tablele la fiecare 2 sau 3 zile. Buruienile care cresc, trebuiesc plivite îndată, căci mai târziu să pot smulge cu ele și puieții de dud. Când sămânța e de calitate bună și s-a semănat și îngrijit cum s-a arătat, ea trebuie să răsară după 3 săptămâni. Dintr-un kilogram de sămânță se pot obține până la 200 000 puieți.
Cum se îngrijește dudul? Lucrările de întreținere la o livadă de dud
În cursul verei duzii să prășesc de 2-3 ori, și dacă sunt udați la timp, atunci toamna pot ajunge până la grosimea unei pene de gâscă și aproape de 3 palme înălțime. Înmulțirea prin sămânță se poate face și din sămânță proaspătă îndată ce s-a adunat dudele. În acest caz semănarea să face prin Iulie, iar tablele să umbresc cu rogojini de trestie sau de paie, sprijinite pe țăruși.
Cu o bună îngrijire puieții ajung până toamna la o palmă înălțime. Asemenea puieți să răsădesc primăvara la un lat de mână unul de altul, așa că dau mai mult de lucru, până să se sădească în locul hotărât. În primăvara viitoare se scot puieții și se sădesc la 2 sau 3 palme depărtare unul de altul și în șanțuri, care se fac pe un loc săpat de mai înainte la o adâncime de 2 cazmale. După sădire să retează trunchiurile din fața pământului, iar din lăstarii ce au să dea, nu să lasă decât unul, care este mai puternic.
Când trunchiul puieților a ajuns până la 7 palme înălțime, atunci să curăță de toate ramurile, lăsându-i numai 3 la vârf din care trebuie să se formeze coroana. Duzii ajung la această dezvoltare după 3 sau 4 ani, în care timp trebuiesc săpați cel puțin de 3 ori pe vară. În al 3-lea sau al 4-lea an se scot duzii și să sădesc în gropi făcute dea lungul drumurilor, prin grădini, pe lângă garduri și pe drumurile lăsate printre semănăturile de la câmp.
Când se sădește butașul de dud?
Sădirea să face primăvara prin Martie, înainte de a da mâzga, în gropi făcute de cu toamna. Gropile trebuie să fie cel puțin de 3 palme lărgime și de 4 sau 5 adâncime. Prin grădini duzii să pot sădi la 6 metri depărtare unul de altul, iar la câmp, să pun și la 20 metri depărtare, ca să nu facă multă umbră. Oriunde s-ar sădi duzii, nu trebuie uitat să Ii să scurteze cele 3 ramuri, lăsând la fiecare din ele câte 2 ochi, așa ca în toamnă să aibă 6 ramuri.
În primăvara anului al 2-lea și pe la începutul lui Martie, cele 6 ramuri să scurtează iar la 2 ochi, așa că toamna dudul are coroana din 12 ramuri sau crăci. În cursul verei anului I și II, și chiar mai târziu, duzii trebuiesc căutați ca să nu capete lăstari din rădăcină, pe trunchiu, sau printre ramurile lăsate pentru formarea coroanei.
E mai bine ca asemenea lăstari să se rupă cu mâna când se ivesc și sunt încă fragezi.
Dudul se poate înmulți și prin butași, dar acest lucru se fce rar, căci nu funcționează la toate soiurile. Multe ramuri nu au rădăcini, iar acele care se prind produc copaci slabi și care nu trăiesc mult.
